Text de prezentare a lucrării:

“Singura sursă adevărată de cunoaștere este experiența.” (Albert Einstein) Conlucrarea dintre arhitectura spațiilor educaționale și teoriile psihopedagogice contemporane reprezintă o temă complexă și de actualitate. Ea se bazează pe înțelegerea procesului de învățare și a faptului că spațiul școlii influențează utilizatorii și performanțele educaționale ale acestora, devenind el însuși o sursă de cunoaștere. SUBIECTUL lucrării are la bază câteva întrebări care mai apoi au conturat structura acesteia: • Care sunt teoriile și principiile pedagogice care influențează arhitectura spațiilor educaționale și potențează procesul de învățare bazat pe experiențe și activități practice? • Cum se traduc principiile învățării experiențiale în arhitectura spațiilor educaționale vocaționale? • Cum poate arhitectura să creeze puntea de legătură dintre mediile de învățare dedicate activităților de tip hands-on și cele dedicate experiențelor generate de mediile digitale? Lucrarea pornește de la premiza că eficiența procesului educațional este puternic influențată de îmbinarea principiilor pedagogice cu cele arhitecturale, de cooperarea dintre pedagogi și arhitecți, deci dintre cei care contureaza modul în care are loc învățarea și cei care conturează spațiul în care care loc acest proces. Această legătură trebuie să fie cu atât mai strânsă în cadrul școlilor vocaționale. Este dovedit faptul că spațiul școlii influențează major calitatea studiului, cu atât mai mult în acest tip de instituții de învățământ unde interacțiunea dintre elevi/profesori și spațiu este semnificativă întrucât învățarea are loc prin experiență practică. “Conceptele educaționale pot fi țesute în structura școlii făcând ca aceasta să devină astfel un spațiu de învățare activ și nu pasiv. Mediul de învățare «țesut cu informație» devine în acest fel o carte tridimensională.” (Taylor, Anne, Linking Architecture and Edcuation: Sustainable Design for Learning Environments, University of Mexico Press, Albuquerque, 2009) Pentru a evidenția modul în care modelele psihopedagogice își pun amprenta asupra spațiului educațional, am sintetizat date culese din publicații de specialitate atât de pedagogie cât și de arhitectură, și am ales să prezint mai întâi câteva teorii pedagogice care promovează învățarea prin experiență, iar apoi consecințele pe care acestea le generează la nivelul arhitecturii școlare.